Peştii au chipurile triste, mamă,
Peştii au chipurile plânse şi nu înţeleg,
Peştii au murit, mamă, au murit.
S-au dus cu ochii închişi.
Trăim în castele prăbuşite, mamă,
Ne-a căzut tavanul în cap,
Şi lustra atârna deasupra ochiului meu drept,
Şi vai, mamă, e singurul pe care-l mai am!
Se duce soarele, mamă…
Se închide benevol şi neliniştită mâna mea,
Te caută, mamă, îţi caută chipul verosimil, iubit…
Unde eşti mamă, unde eşti acum?
S-a terminat, lumea-i la pământ.
Eu sângerez, tu unde zaci în letargie?
Nu pleca şi tu cu ea, mamă,
Că nici tata nu ştiu unde-i dus.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
deci, e :| :o.
RăspundețiȘtergerece?:))asta nu trebuia pusa aici, dar in fine:). nu prea scriu aici...
RăspundețiȘtergereWOW este superbul absolut:xMi se pare cunoscut..am citit undeva sau am ascultat ceva unde se repeta asemanator un cuvant cum ai repetat tu mama dar nu imi pot aminti:-??
RăspundețiȘtergereOricum e:x postarea
Buna!
RăspundețiȘtergereAs vrea sa iti trimit un mesaj privat. Poate imi dai un mail pe adresa blogului. Multumesc!